Unic din prima secundă: dezvoltarea unei noi vieți umane – Dr. Calum Miller

Mulți oameni au impresia că a merge la o universitate laică de top te face inevitabil mai „progresist”. Ar trebui să fie o șansă de a ieși din viziunile tradiționale și de a-ți deschide mintea la idei iluminate, științifice, bazate pe dovezi; de a fi un liberal și un revoluționar, luptând pentru grupurile marginalizate.

În realitate, există mult mai multe nuanțe, dar în acest caz particular este adevărat. Când am mers la Oxford, eu – ca majoritatea oamenilor – eram în dezacord profund cu avortul tardiv. Dar nu eram pro-viață; îmi însușisem viziunea tradițională din țara mea conform căreia nu știm când începe viața și nu știm când se creează o nouă ființă umană. Dar tocmai pentru că am studiat medicina (și etica medicală) și mi-am deschis ochii către dovezile științifice, am devenit pro-viață. Datorită interesului meu pentru cei marginalizați, am realizat urgența acestei cauze: pentru că în multe țări ne-am dezamăgit mamele și copiii lor nenăscuți, cel mai periculos loc în care se poate afla un copil este în prima lui casă, pântecul mamei.

Drepturile omului nu sunt mai puțin importante astăzi decât au fost în secolul al XX-lea. Acestea reprezintă o modalitate de a-i proteja pe cei marginalizați, susținându-le drepturile fundamentale, indiferent de cât de slabi sau vulnerabili sunt. În cuvintele unui important militant progresist pentru drepturile omului, acestea „le dau putere celor vulnerabili” și „îi irită și incomodează pe cei puternici”.¹ Legislația internațională privind drepturile omului este clară și se aplică fiecărei ființe umane.² Convenția cu privire la drepturile copilului spune în mod explicit despre „copii” că au nevoie de „protecție juridică adecvată, atât înainte, cât și după naștere”.³

Unul dintre lucrurile care m-au convins cel mai mult a fost faptul că, la nivel științific, nu există nicio dezbatere cu privire la momentul în care începe viața. Eram aici, la cea mai bună facultate de medicină din lume și într-un mediu covârșitor de pro-alegere, și totuși nimeni nu se gândea măcar să dezbată „când începe viața”. Era pur și simplu de la sine înțeles, așa cum este în întreaga comunitate științifică: viața începe la fertilizare.⁴ Acesta este punctul de vedere standard pe care îl veți găsi în manualele și departamentele de embriologie din întreaga lume. Nu este supus dezbaterii. Un sondaj recent efectuat în rândul a mii de biologi din întreaga lume a constatat că 95% dintre aceștia au afirmat acest punct de vedere: inclusiv peste 90% dintre cei care se numeau atei și pro-alegere.⁵

Dacă bebelușii nenăscuți nu sunt vii, discuția despre moartea lor ar fi lipsită de sens. Dar este un lucru obișnuit în literatura medicală. Prestigioasa Bibliotecă Cochrane definește avortul spontan ca fiind „moartea spontană și/sau expulzarea unui embrion sau a unui făt din uter înainte ca acesta să fie capabil să supraviețuiască pe cont propriu”.⁶ Institutul Național pentru Excelență Clinică, principalul centru de îndrumare clinică din Marea Britanie, afirmă că „moartea intrauterină a fătului este atunci când un copil nenăscut (făt) moare în uter înainte de naștere”.⁷ Colegiul Regal al Obstetricienilor și Ginecologilor scrie că „Moartea fetală intrauterină se referă la bebelușii care nu prezintă semne de viață în uter” – se presupune în contrast cu „bebelușii” care prezintă semne de viață în uter.⁸ În alte părți, în ceea ce privește o anumită metodă de avort tardiv, ei spun că „eșecul în realizarea feticidului ar putea duce la o naștere vie și la supraviețuire, ceea ce contrazice intenția avortului”.⁹ Ann Furedi, până de curând director executiv al principalului furnizor privat de avorturi din Marea Britanie, definește avortul ca fiind „distrugerea intenționată a fătului în uter sau orice naștere intempestivă provocată cu intenția de a cauza moartea fătului”.¹⁰

Este important să înțelegem clar ce înseamnă a spune că „viața începe la fertilizare/concepție”. La urma urmei, nu este o celulă de piele practic vie? Și spermatozoizii și ovulele care au alcătuit copilul nu sunt vii? Cu siguranță sunt. Celulele de piele, ovulele și bacteriile sunt vii, dar nu au dreptul la viață. Atunci de ce au embrionii și fetușii?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie doar să ne gândim la ceea ce suntem. Avem dreptul la viață pentru că suntem ființe umane individuale. Iar ființele umane sunt organisme vii din specia Homo sapiens. Așadar, întrebarea importantă nu este doar: sunt fetușii vii? Mai degrabă, întrebarea este dacă sunt noi organisme umane individuale? Celulele pielii, ovulele și bacteriile nu sunt. Dar embrionii și fetușii – cu alte cuvinte, copiii nenăscuți – sunt.

Uneori am fost contestat pentru utilizarea mea „neștiințifică” a cuvântului „copil”. Dar majoritatea colegilor mei din medicină sunt nedumeriți de această obiecție. „Bineînțeles că este un copil!”. Niciunul dintre noi nu are nicio ezitare în a-l numi bebeluș atunci când este dorit. Serviciul Național de Sănătate numește copilul nenăscut „bebeluș” încă din primele săptămâni de sarcină.¹¹ Ghidul Practic de Obstetrică și Ginecologie Oxford îl numește în mod deschis copil nenăscut și bebeluș.¹² Un studiu recent, publicat într-una dintre cele mai importante reviste de obstetrică, a concluzionat că „În studiile de obstetrică, în declarațiile de opinie și în codurile de practică ale organismelor profesionale de obstetrică la nivel mondial se folosește în general cuvântul „bebeluș” în loc de „făt”.¹³

Diferența dintre „făt” și „copil/bebeluș” nu este cea între termenii „științifici” și „neștiințifici”, sau între termenii exacți și inexacți. Este pur și simplu diferența dintre termenii tehnici și non-tehnici. Medicii folosesc tot timpul termenii non-tehnici cu acuratețe: de exemplu, atunci când numim un infarct miocardic „atac de cord” sau când numim o axilă „subraț”. Este perfect corect să numim copilul din pântecele mamei „bebeluș” sau „copil”. Într-adevăr, cuvântul „fetus” în latină înseamnă doar „prunc” și se poate referi și la copiii din afara uterului.

De când avortul a fost legalizat în cea mai mare parte a lumii occidentale, știm mult mai multe despre dezvoltarea copilului în uter, de la faptele uimitoare publicate în revistele științifice până la reprezentările grafice prin ultrasunete 3D și acum chiar 4D.

Ceea ce este în mod deosebit surprinzător este modul în care înțelegerea noastră privind dezvoltarea unui bebeluș se schimbă în timp: bebelușii se dezvoltă și se maturizează mult mai repede decât se credea până acum. În fiecare an, apar noi dovezi privind umanitatea și dezvoltarea copilului nenăscut.¹⁴ S-au scris manuale și nu numai despre dezvoltarea unei ființe umane în uter. Merită să recapitulăm doar câteva dintre cele mai impresionante informații:¹⁵

1. În timp ce opinia standard este că prima bătaie a inimii bebelușului are loc la doar 22 de zile de la fertilizare,¹⁶ o echipă de la Universitatea Oxford a dezvăluit noi cercetări care sugerează că aceasta ar putea avea loc chiar la 16 zile după fertilizare.¹⁷ Oricum ar fi, este foarte devreme și cu mult înainte de marea majoritate a avorturilor. Inima va bate de 1 milion de ori până la sfârșitul celei de-a patra săptămâni și de aproximativ 54 de milioane de ori până la sfârșitul sarcinii.¹⁸

2. Bebelușul are primele mișcări perceptibile la doar 4-5 săptămâni după fertilizare,^19,20 și se îndepărtează de un stimul care îl atinge la 5-6 săptămâni.²¹ La 6 săptămâni prezintă un reflex de tresărire,²² iar la 7 săptămâni sughiță, suge și înghite.²³ Mișcările de tip respirație încep la 8 săptămâni, iar căscatul la 9 săptămâni.²⁴

3. Telencefalul – cea mai dezvoltată parte a creierului – poate fi distins la doar 4 săptămâni²⁵ și crește rapid. Până la 5 săptămâni, „Creierul se dezvoltă rapid și acest lucru are ca rezultat o creștere mai rapidă a capului decât a restului corpului. Embrionul are o frunte mare, iar ochii și urechile continuă să se dezvolte”.²⁶ Creierul crește mult mai repede decât restul corpului, reprezentând 43% din întreaga greutate a corpului în doar 8 săptămâni.²⁷ La 11 săptămâni, numai creierul anterior are 3 miliarde de neuroni.²⁸

4. De la doar 43 de zile (6 săptămâni), undele cerebrale ale unui copil nenăscut pot fi detectate. Bebelușul care a fost studiat a fost prelevat dintr-o sarcină ectopică și a reușit să supraviețuiască timp de 90 de minute doar într-o soluție de sare, chiar și la această vârstă fragedă.²⁹

5. La doar 7 săptămâni de la fertilizare, „Ochii sunt mai mari și mai evidenți și au ceva culoare (pigment) în ei. Există o gură și o limbă cu mici papile gustative.

Mâinile și picioarele sunt în curs de dezvoltare – crestele identifică locul unde vor fi degetele de la mâini și de la picioare, deși acestea nu s-au separat încă.

Principalele organe interne, cum ar fi inima, creierul, plămânii, rinichii și intestinul, continuă să se dezvolte.”³⁰

Până la 8 săptămâni după fertilizare, „au apărut peste 90% din cele 5000 de structuri cunoscute ale corpului”.³¹

6. Cele mai recente cercetări sugerează că bebelușii pot simți durerea la doar 10 săptămâni,³² deși unii cercetători cred că acest lucru se întâmplă și mai devreme.³³

7. Bebelușii dau dovadă de interacțiune socială încă de la 12 săptămâni: un studiu cu ultrasunete efectuat pe gemeni a arătat că aceștia se întindeau deliberat unul spre celălalt și chiar aveau o grijă specială în jurul ochilor celuilalt.³⁴ De la 9-11 săptămâni, aceștia reacționează puternic la faptul că sunt atinși sau împinși de celălalt geamăn – sau chiar mai devreme în cazul gemenilor care împart placenta.³⁵

8. Cercetările recente sugerează că bebelușii pot auzi și reacționa încă de la 14 săptămâni după fertilizare, mișcându-și gura și limba ca răspuns la muzică.³⁶

9. Bebelușii nenăscuți pot reacționa la gust la 15-16 săptămâni,³⁷ iar mai târziu în timpul sarcinii, își pot aminti gustul alimentelor, mâncând mai multe din aceste alimente după naștere.³⁸

10. Bebelușii încep să învețe cântece, ritmuri poetice și elemente de limbaj^39,40 încă din uter – un  studiu a arătat că nou-născuții pot recunoaște Pisica din pălărie după ce au auzit-o în mod repetat în uter.⁴¹ Un alt studiu a constatat că nou-născuții se liniștesc atunci când aud o melodie de telenovelă pe care o auziseră în pântece⁴² și pot chiar detecta notele „greșite” din cântece.⁴³ Un studiu a constatat că bebelușii francezi și germani plâng chiar în mod „francez” și „german”, în funcție de limba/accentul pe care l-au auzit în uter.⁴⁴ Ei își amintesc vocea mamei lor din uter^45,46 și, tot din uter, recunosc propria limbă în detrimentul limbilor străine.⁴⁷

11. De la 24 de săptămâni, expresivitatea facială a bebelușilor crește treptat.⁴⁸ Se pare că aceștia sunt capabili să plângă în uter în al treilea trimestru.⁴⁹

12. În cel de-al treilea trimestru, bebelușii pot urmări stimuli vizuali⁵⁰ și par să observe cu predilecție modele asemănătoare chipurilor.⁵¹

13. Poate cel mai remarcabil este faptul că bebelușii produc celule stem nenăscute care migrează prin corpul mamei lor, ajutând la vindecarea organelor deteriorate, încă de la 2-3 săptămâni după fertilizare.⁵² Aceste celule au fost capabile să repare leziuni ale inimii, printre alte organe.⁵³ Ele par să joace un rol în prevenirea cancerului, în special a cancerului la sân – acesta poate fi o parte din motivul pentru care femeile care au copii prezintă un risc mai mic de cancer la sân.⁵⁴ Femeile cu mai multe celule fetale au un risc mai mic de deces cauzat de cancer.⁵⁵ La modelele pe șoareci, s-a demonstrat că aceste celule repară creierul după un accident vascular cerebral.⁵⁶ Alte studii au arătat că aceste celule devin neuroni – influențând probabil gândirea mamei – în alte situații. Acestea s-au integrat în creierul unui model de șoarece care suferea de boala Parkinson.⁵⁷ Un nivel scăzut de celule fetale este asociat cu un risc crescut de apariție a bolii Alzheimer.⁵⁸ Într-un studiu: „celulele fetale de la fătul ei decedat au repopulat ficatul unei femei cu hepatită C.”⁵⁹ Proporțiile de celule fetale în organele materne sunt uneori similare cu cele observate în cazul transplanturilor de celule stem.⁶⁰ Aceste celule pot supraviețui zeci de ani.⁶¹ Un cercetător de frunte concluzionează: „după ce mama petrece 9 luni furnizând nutrienți și un mediu pentru creșterea și dezvoltarea optimă a copilului, acesta îi redă mamei celule cu potențial regenerativ… deci mama este cea care are de câștigat”.⁶²

14. Având în vedere acest lucru, este incredibil faptul că unii scriitori pro-avort au încercat să prezinte copilul nenăscut ca fiind un „parazit”. De fapt, femeile care continuă sarcina au cel mai mic risc de mortalitate dintre toate femeile (o reducere de 70% în comparație cu avortul și o reducere de 56% în comparație cu absența sarcinii)⁶³,în primul rând pentru că sarcina și îngrijirea copiilor mici sunt doi dintre cei mai puternici factori de protecție împotriva sinuciderii.

Este important să fie conturat aici faptul că, de exemplu, bătaia inimii nu face din copilul nenăscut un om. Nimeni nu susține – sau nu ar trebui să susțină – că vreuna dintre aceste trăsături particulare reprezintă trăsătura definitorie a oamenilor. O ființă umană există înainte ca toate aceste evoluții să aibă loc. Dar aceste dezvoltări sunt o reflectare și o expresie a faptului că o ființă umană există deja – ele sunt dovada că acea ființă umană ajunge la maturitate. Acest lucru, dacă ne gândim bine, nu diferă cu nimic față de dezvoltarea unui copil uman după naștere. Acesta nu este pe deplin dezvoltat – dar este totuși o ființă umană. Atunci când dobândește o nouă trăsătură sau abilitate biologică, nu devine o ființă umană. Mai degrabă, pur și simplu se maturizează și se dezvoltă în modul în care o fac în mod normal ființele umane. Același lucru este valabil și în cazul embrionului sau al fătului foarte tânăr. Acesta este o ființă umană în curs de dezvoltare, la fel ca un copil de 5 ani. De fapt, creierul nu este complet matur până la vârsta de 25 de ani.⁶⁴ Dacă aceștia sunt subumani pentru că nu sunt pe deplin dezvoltați (deși se dezvoltă foarte repede), atunci la fel sunt toți copiii și tinerii.

Cu mult înainte ca medicii să știe toate acestea, Jurământul lui Hipocrate interzicea avortul. Acum, când știința ne-a arătat realitatea vieții nenăscute, avortul este imposibil de justificat. Copiii nenăscuți sunt ființe umane: și toate ființele umane sunt egale. Poziția pro-viață nu este doar pro-viață și pro-femeie: este, de asemenea, pro-știință.

Note

1 Chakrabarti, S (2015). On Liberty. London: Penguin.

2 International Covenant on Civil and Political Rights, Article 6.

3 Convention on the Rights of the Child, Preamble.

4 Usually! Some lives start by twinning, where an early human being splits into two a few days after fertilisation.

5 Jacobs, SA (2018). ‘Biologists’ consensus on ‘when life begins’,’ available online at https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=3211703. There is some reason to think a significant proportion of the remaining 4-5% gave the wrong answer for ideological reasons. The author of the study received a number of abusive e-mails from his survey participants indicating that they would not be participating properly; see Jacobs, S (2019). ‘I asked thousands of biologists when life begins. The answer wasn’t popular,’ available online at https://quillette.com/2019/10/16/i-asked-thousands-of-biologists-when-life-begins-the-answer-wasnt-popular/.

6 Cochrane Library (2019). ‘Medical treatment for early fetal death (less than 24 weeks),’ available online at https://www.cochrane.org/CD002253/PREG_medical-treatment-early-fetal-death-less-24-weeks/.

7 National Institute for Clinical Excellence (2013). ‘Misoprostol for induction of labour after the late death of an unborn baby in the womb’, available online at https://www.nice.org.uk/advice/esuom11/resources/misoprostol-for-induction-of-labour-after-the-late-death-of-an-unborn-baby-in-the-womb-pdf-17427650245.

8 Royal College of Obstetricians and Gynaecologists (2010). ‘Late intrauterine fetal death and still birth,’ available online at https://www.rcog.org.uk/globalassets/documents/guidelines/gtg_55.pdf.

9 Royal College of Obstetricians and Gynaecologists (2011). ‘The care of women requesting induced abortion,’ available online at https://www.rcog.org.uk/globalassets/documents/guidelines/abortion-guideline_web_1.pdf.

10 Furedi, A (2016). The moral case for abortion. London: Palgrave Macmillan.

11 National Health Service (2018). ‘You and your baby at 4 weeks pregnant,’ available online at https://www.nhs.uk/pregnancy/week-by-week/1-to-12/4-weeks/.

12 Collins, S et al. (eds.) (2013). Oxford Handbook of Obstetrics and Gynaecology, 3rd ed. Oxford: Oxford University Press.

13 Anolak, H et al. (2019). ‘What’s wrong with using the F word? A systematic integrative review of how the fetus is talked about in situations of fetal demise or high risk of fetal loss,’ Midwifery, 79: 102537.

14 A very helpful and fully referenced database on fetal development is available at the Endowment for Human Development: https://www.ehd.org/.

15 Since gestational age is measured from the last menstrual period, which is about 2 weeks before fertilisation, there is sometimes a 2 weeks discrepancy between the facts here and the sources – this is because the sources are using gestational age, whereas I am giving the actual age of the child from fertilisation.

16 Tan, CMJ and Lewandowski, AJ (2020). ‘The transitional heart: from early embryonic and fetal development to neonatal life,’ Fetal Diagnosis and Therapy, 47: 373-386.

17 University of Oxford (2016). ‘First of our three billion heartbeats is sooner than we thought,’ available online at https://www.ox.ac.uk/news/2016-10-11-first-our-three-billion-heartbeats-sooner-we-thought.

18 Endowment for Human Development (2021). ‘The beat goes on – tracking the total number of heart beats during pregnancy and beyond,’ available online at www.ehd.org/dev_article_appendix.php.

19 Fagard, J et al. (2018). ‘Fetal origin of sensorimotor behavior,’ Frontiers in Neurorobotics, 12: 23.

20 O’Rahilly, R and Muller, F (2008). ‘Significant features in the early prenatal development of the human brain,’ Annals of Anatomy, 190: 105-118.

21 Fagard (2018).

22 Fagard (2018).

23 de Vries, JIP and Fong, BF (2006). ‘Normal fetal motility: an overview,’ Ultrasound in Obstetrics & Gynecology, 27: 701-711.

24 de Vries, JIP and Fong, BF (2006). ‘Normal fetal motility: an overview,’ Ultrasound in Obstetrics & Gynecology, 27: 701-711.

25 O’Rahilly and Muller (2008).

26 National Health Service (2018). ‘You and your baby at 7 weeks pregnant,’ available online at https://www.nhs.uk/pregnancy/week-by-week/1-to-12/7-weeks/.

27 Jordaan, HVF (1979). ‘Development of the central nervous system in prenatal life,’ Obstetrics & Gynecology, 53: 146-150.

28 Samuelsen, GB et al. (2003). ‘The changing number of cells in the human fetal forebrain and its subdivisions: a stereological analysis,’ Cerebral Cortex, 13: 115-122.

29 Borkowski, WJ and Bernstine, RL (1955). ‘Electroencephalography of the fetus,’ Neurology, 5: 362-365.

30 National Health Service (2018). ‘You and your baby at 9 weeks pregnant,’ available online at https://www.nhs.uk/pregnancy/week-by-week/1-to-12/9-weeks/.

31 O’Rahilly and Muller (2008).

32 Derbyshire, SWG and Bockmann, JC (2020). ‘Reconsidering fetal pain,’ Journal of Medical Ethics, 46: 3-6.

33 All Party Parliamentary Pro-Life Group (2020). ‘Foetal sentience & pain,’ available online at https://lordalton.files.wordpress.com/2020/03/2020-pro-life-appg-report-on-foetal-pain.pdf.

34 Castiello, U et al. (2010). ‘Wired to be social: the ontogeny of human interaction,’ PLoS One, 5: e13199.

35 Fagard (2018).

36 López-Teijón, M et al. (2015). ‘Fetal facial expression in response to intravaginal music emission,’ Ultrasound, 23: 216-223.

37 Liley, AW (1972). ‘The fetus as a personality,’ Australian & New Zealand Journal of Psychiatry, 6: 99.

38 Mennella, JA et al. (2001). ‘Prenatal and postnatal flavor learning by human infants,’ Pediatrics, 107: E88.

39 Moon, C et al. (2012). ‘Language experienced in utero affects vowel perception after birth: a two-country study,’ Acta Paediatrica, 102: 156-160.

40 Partanen, E et al. (2013). ‘Learning-induced neural plasticity of speech processing before birth,’ Proceedings of the National Academy of Sciences, 110: 15145-15150.

41 DeCasper, A and Spence, MJ (1986). ‘Prenatal maternal speech influences newborns’ perception of speech sounds, Infant Behavior and Development, 9: 133-150.

42 Hepper, PG (1988). ‘Fetal “soap” addiction,’ The Lancet, 331: 1347-1348.

43 Partanen, E et al. (2013). ‘Prenatal music exposure induces long-term neural effects,’ PLoS One, 8: e78946.

44Mampe, B et al. (2009). ‘Newborns’ cry melody is shaped by their native language,’ Current Biology, 19: 1994-1997.

45 DeCasper, AJ and Fifer, WP (1980). ‘Of human bonding: newborns prefer their mother’s voices,’ Science, 208: 1174-1176.

46 Kisilevsky, BS and Hains, SMJ (2011). ‘Onset and maturation of fetal heart rate response to the mother’s voice over late gestation,’ Developmental Science, 14: 214-223.

47 Fifer, WP and Moon, CM (1994). ‘The role of mother’s voice in the organization of brain function in the newborn,’ Acta Paediatrica, s397: 86-93.

48 Reissland, N et al. (2013). ‘Can healthy fetuses show facial expressions of “pain” or “distress”?’ PLoS One, 8: e65530.

49 Gingras, JL et al. (2005). ‘Fetal homologue of infant crying,’ Archives of Disease in Childhood – Fetal and Neonatal edition, 90: F415-F418.

50 Donovan, T et al. (2020). ‘Fetal eye movements in response to a visual stimulus,’ Brain Behavior, 10: e01676.

51 Reid, VM et al. (2017). ‘The human fetus preferentially engages with face-like visual stimuli,’ Current Biology, 27: 1825-1828.

52 Fjeldstad, HES et al. (2020). ‘Fetal microchimerism and implications for maternal health,’ Obstetric Medicine, 13: 112-119.

53 Fjeldstad (2020).

54 Fjeldstad (2020).

55 Fjeldstad (2020).

56 Fjeldstad (2020).

57 Pritchard, S and Bianchi, DW (2012). ‘Fetal cell microchimerism in the maternal heart: baby gives back,’ Circulation Research, 110: 3-5.

58 Chan, WFN et al. (2012). ‘Male microchimerism in the human female brain,’ PLoS One, 7: e45592.

59 Bianchi, DW and Fisk, NM (2007). ‘Fetomaternal cell trafficking and the stem cell debate: gender matters,’ JAMA, 297: 1489-1491.

60 Bianchi and Fisk (2007).

61 Pritchard and Bianchi (2012).

62 Pritchard and Bianchi (2012).

63 Karalis, E et al. (2017). ‘Decreasing mortality during pregnancy and for a year after while mortality after termination of pregnancy remains high: a population-based register study of pregnancy-associated deaths in Finland 2001-2012,’ British Journal of Obstetrics and Gynaecology, 124: 1115-1121.

64 Arain, M et al. (2013). ‘Maturation of the adolescent brain,’ Neuropsychiatric Disease and Treatment, 9: 449-461.