Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
16-20 mai: Zilele Porților Deschise la Centrul „Sfânta Împărăteasă Elena”
17 mai 2022Nicoleta: Mama fără mamă, dar mamă cu adevărat!
26 iulie 202216-20 mai: Zilele Porților Deschise la Centrul „Sfânta Împărăteasă Elena”
17 mai 2022Nicoleta: Mama fără mamă, dar mamă cu adevărat!
26 iulie 2022Adriana: „Mi-e greu să trec peste pierderea copiilor. Am sufletul gol”
Sunt o mămică cum rar am auzit sau poate deloc. O mămică iubitoare de copii, visătoare de mică și trăită numai printre mititei. Dar care din păcate, nu poate avea parte de aceste minuni.
Problemă depistată cu 2 ani în urmă: am 2 sarcini pierdute în trimestrul 2, una la 18 săptămâni și una recent, la 22 săptămâni. În ambele situații nu s-a putut face nimic, chiar dacă mi-am petrecut mai toată perioada sarcinii prin spitale și cu multe vitamine și tratamente (pentru trombofilie ușoară și hipotiroidism). Dar cumva între săptămâna 18 și 25, se declanșează nașterea.
La prima am trecut mai ușor peste dar la ultima pierdere, practic o naștere a fătului mort, mi-e mai greu sa trec. Zilnic cu străinii zâmbesc, vorbesc, sunt aparent ok, dar când ajung acasă și mai ales când sunt singură, parcă mă cuprinde o teamă, am sufletul parcă gol și greu.
Când citesc câte ceva îmi dau lacrimile și așa îmi vine o dorința puternica sa plâng… Mă simt predestinată acestei sorti fără copii. Și parca sunt convinsă că așa mi-e dat să trăiesc. Chiar dacă sunt încurajată din jur ca încă sunt tânără și poate pot să fac copii, că sunt mămici care au reușit și mai târziu, dar parcă nu mai am putere eu să trec prin același calvar, de a pierde îngerașii când ar fi trebuit să-mi fie mai ușor cu sarcina (trim2) și știind că mi-ar mai fi trebuit încă puțin. Neputința este mare în acest caz, neștiind medicii încă de ce mi se întâmplă asta.
Adriana
Draga mămică,
Pierderea unei sarcini, în orice împrejurare este o experiență dureroasă și atrage aceste sentimente copleșitoare.
Ceea ce descrieți: teama, sufletul gol și greu, dorința puternică de a plânge, neputința, sunt firești, deși copleșitoare de cele mai multe ori.
Ele fac parte din procesul de doliu, pe care parcurgându-l, într-un ritm propriu fiecăruia, cu sprijinul celorlalți, putem accepta pierderea și putem depăși dificultățile asociate pierderii.
Se spune că atunci când suferim pierderi și nu încheiem doliul pentru ele, le „ruminăm”. Amintirea lor și emoțiile atașate revin și ne tulbură prezentul.
Este preferabil ca împreună cu cineva drag, care vă poate susține (prieten, rudă) și cu un duhovnic, poate și cu un psihoterapeut, să înfruntați durerea, să vă acordați atenție, blândețe și înțelegere, astfel încât să vă recâștigați liniștea. În astfel de situații avem nevoie să fim auziți, ascultați, însoțiți cu empatie și răbdare și încurajați să ne exprimăm.
Vă doresc să găsiți modalitatea potrivită de a vă revigora, astfel încât iubirea pe care o purtați copiilor să aibă ocazia să se manifeste. Chiar dacă lucrurile vă par acum fără speranță, o soluție undeva există si o veți găsi la momentul potrivit.
Pentru unii asta poate fi o sarcină dusă la termen, pentru alții o decizie de a urma calea adopției, trăind bucuria de a cunoaște astfel calitatea de a fi părinte, de a dărui și de a primi dragoste.
Am vrea să vă sprijinim mai mult, de aceea vă rugăm ca dacă citiți acest mesaj să luați legătura cu coordonatorul centrului pe mail la alexandra.nadane@centrulalexandra.ro sau la 0800.070.013.
Psiholog Irina Liliana Marin
Ești însărcinată, ai născut recent sau ai copii mici? Treci printr-o perioadă dificilă, simți nevoia să vorbești cu cineva, să primești un sprijin, dar n-ai curajul să mergi la un psiholog?
Suntem aici să te sprijinim! Am deschis rubrica online „Întreabă psihologul despre sarcină și maternitate”. Tu adresezi întrebarea pe mail la psiholog@centrulsfantaelena.ro sau prin completarea unui formular, iar noi postăm pe site întrebarea împreună cu răspunsul unui psiholog.
https://forms.gle/z2W2s5xUV3FCBAoaA
Asigurăm anonimatul celor care își doresc să adreseze întrebări anonime. Serviciul este gratuit.
La întrebări vor răspunde:
Irina Liliana Marin, psiholog voluntar în cadrul Centrului de consiliere și sprijin „Sfânta Alexandra Împărăteasa”
Bogdana Fati, psihoterapeut în cadrul Centrului de consiliere și sprijin „Sfânta Alexandra Împărăteasa”, cu formare în Psihoterapia Experiențială și a Unificării – centrată pe adult-copil-cuplu-familie.
Dacă ești într-o situație de criză de sarcină, poți solicita sprijinul unui psiholog sunând la linia verde gratuită a Asociației pentru sprijinirea femeii însărcinate și a familiei, 0800-070-013.