Sprijinul tău salvează vieți! Donează 3,5% pentru sprijinirea femeilor în criză de sarcină
10 februarie 2022
Cel mai frumos mesaj primit de 8 martie: „Copiii mei mi-au oferit tot ce îmi era teamă că am să pierd”
8 martie 2022
 
NOUTĂȚI

Laura: Cum poate o femeie să se acomodeze cu gândul că viața ei se va schimba radical după nașterea copilului?

 

Cum poate o femeie să se acomodeze cu gândul că viața ei se va schimba radical după nașterea copilului și că nu va putea profesa o perioadă mai lungă de timp (în cazul meu, viitor medic)?

Laura

Vă mulțumim ca împărtășiți cu noi această întrebare, ea ne spune despre o căutare pe care o împărtășim noi toți, de a echilibra atât aspirații personale cat si responsabilități pe care viața ni le propune.

Într-adevăr, purtarea unui copil în pântece și nașterea marchează o nouă etapă în viața unei femei, etapă care este începutul pentru perioada creșterii lui.

Ceea ce avem de acomodat sunt, așa cum bine ați intuit, perspectivele in care privim, modul in care gândim despre aceasta schimbare, cu toate bucuriile și frământările ei.

Aici interferează modelele din viața noastră, de la care am învățat prin directa experiență, presiunile sociale si culturale, aspirațiile si dorințele noastre.

Profesia, la confluența acestora, poate fi un important izvor de satisfacție în viața noastră sau chiar și mai mult, o importantă coordonată identitară, ceea ce face mai dificilă distanțarea chiar și temporară de aceasta.

Cum nu cunosc particularitatea întrebării acesteia în viața dvs, îndrăznesc sa prezint câteva aspecte mai largi, mai generale, ca răspuns la aceasta întrebare si îmi cer iertare daca nu sunt potrivite cu ce trăiți.

Înțeleg că ați ales profesia de medic, adică o munca in slujba protejării vieții celorlalți semeni, o muncă plină de responsabilitate, ceea ce înseamnă ca aveți calități precum dăruire, bunătate, grijă, înțelegere pentru suferința sau nevoile celuilalt, calități absolut necesare și unei mame. Așadar, din punctul acesta de vedere, chiar dacă nu profesați temporar, veți exersa practic aceste calități ca mama și astfel ulterior pacienții dvs vor beneficia din plin de acest exercițiu.

Apoi, mai este un timp în viață pentru toate, cum spunea o vorbă celebră. Mă gândesc aici la a ne feri de regrete viitoare. Ceea ce acum ne apare și o resimțim ca o renunțare dificilă (de ex la a profesa) mai târziu se va dovedi un prilej de împlinire sufletească în locul acelui regret, că am fi putut face și nu am făcut, timpul a trecut și iată-ne cu posibilități limitate sau poate chiar inexistente de a mai face ceva in acest sens. Am întâlnit multe femei care au avut acest regret, că au ales să nu nască atunci când au fost însărcinate sau au ales să nu dorească să conceapă un copil când corpul le era mai robust, mai în putere, mai sănătos, etc.

Un alt aspect care îmi vine in minte, este acela al integrării rolurilor pe care le deținem în viața noastră: femeie, mamă, studentă, profesionist într-un domeniu, fiica, soție, soră, prietenă, etc. Fiecare rol are perioade în care solicită mai mult din atenția și prezența/ implicarea efectivă a noastră, deci cu siguranță așa stau lucrurile și cu rolul de mamă.

Cu toate acestea, ce e necesar sa urmărim ar fi ca rolurile noastre să fie într-o dinamică pe termen lung echilibrată. Chiar daca unul predomină, celelalte să mu dispară, ba dimpotrivă să le menținem vii prin micile gesturi pe care le putem face zi de zi. De ce? Pentru că fiecare rol în parte aduce ceea ce celelalte nu vor putea nicicum oferi. Vă propun în spiritul acestei ultime idei să faceți o lista cu posibile răspunsuri la întrebarea: după ce voi naște, care este cel mai mic lucru pe care îl pot face într-o zi, care să mă țină în legătură vie cu profesia mea de medic?

O să încep eu și vă las apoi pe dvs să o continuați: să citesc un articol de specialitate, să discut cu un coleg/colegă despre anumite patologii de interes, să reflectez la condiția medicală a unei mame din experiența mea zilnică, să urmăresc/audiez o emisiune medicală…

Întrebați și alte prietene, mame pe care le știți a fi pasionate de profesia lor, cum au făcut. Completați apoi lista și cu idei culese de la ele. Afișați lista la loc vizibil și completați-o ori de câte ori apare o idee nouă.

Lista va funcționa ca o memorie externă, când, fiind prinsă cu rolul de mamă, nu veți mai avea suficient timp să stabiliți ce ați putea face, ci doar să faceți efectiv din cele ce ați trecut deja pe ea.
Păstrați încrederea că orice experiență trăim în viață, ea ne mai oferă ceva util pentru perioadele ce vor urma.

Cu speranța și dorința de a va putea fi oricând alături în acest parcurs, vă transmit toate gândurile noastre bune!

Psiholog Irina Liliana Marin