Fotografiile postate de mama care și-a pierdut copilul la 14 săptămâni de sarcină au salvat viața altor bebeluși

Părinții care pierd un copil în timpul sarcinii trăiesc o durere în plus când sunt lipsiți de posibilitatea de a-și înmormânta copilul și de a trăi doliul în mod firesc. În România copiii pierduți în urma avorturilor spontane sunt încă tratați într-un mod lipsit de demnitate: sunt considerați deșeuri medicale. Însă această situație este pe cale să se schimbe. Din ce în ce mai mulți părinți fac demersuri pentru a primi trupul copilului și pentru a-i înmormânta.

Eticheta de deșeu medical n-are nimic cu copiii care și-au pierdut viața în timpul sarcinii. Din fotografiile realizate de părinți se vede clar că aceștia au membrele formate, le bate inima și au o înfățișare umană încă din primul trimestru. Iar imaginile lor au salvat deja multe vieți.

O mamă de 40 de ani din Missouri, care are 11 copii, a distribuit fotografii cu fiul pe care l-a pierdut în urma unui avort spontan, în speranța că oamenii vor vedea umanitatea copiilor nenăscuți. Când Sharran Sutherland a pierdut sarcina, fiul ei nenăscut, Miran, avea 14 săptămâni. Ea a spus că doctorița s-a oferit să-l scoată pe copil afară ca pe niște „deșeuri medicale”:

«Doctorița a spus că putem fie să scăpăm de el ca de niște deșeuri medicale, fie să chemăm serviciile funerare. Am fost atât de supărată că mi-a numit copilul „fetus”. Nu-mi venea să cred că ea insinua că e un deșeu medical… Dar în același timp am simțit că o înmormântare putea părea ceva exagerat. Nu știam ce să fac… »

Sharran și soțul ei, Michael, au pus în congelator trupul mic și deja perfect format al fiului lor, pe care l-au așezat într-un recipient cu soluție salină. Au ales în cele din urmă să-l îngroape într-un ghiveci cu hortensii „care aveau să crească în fiecare an și să ne amintească de el”, a spus Sharran. Emoționată, aceasta a adăugat:

„L-am avut în fața ochilor aproape o săptămână. În acel timp am reușit să-i iau amprentele, să-i fac poze, să-l țin în brațe, să jelesc într-o anumită măsură. Dar am avut parte de acel timp cu el, ceea ce cred că m-a ajutat foarte mult.”

Miran avea aproximativ 10 cm lungime și cântărea 26 de grame, avea fața complet formată, la fel și mâinile, picioarele și chiar și unghiile. Mulți oameni nu sunt conștienți de cât de mult sunt dezvoltați copiii chiar și în primul trimestru de sarcină; organele principale apar destul de rapid și apoi au nevoie doar de timp pentru a se dezvolta în continuare și pentru a crește.

Sharran este recunoscătoare că și-a ținut fiul în brațe și e bucuroasă că a ales să aibă un travaliu indus decât să facă un avort chirurgical prin dilatare și chiuretaj. Atunci când și-a ținut fiul în brațe, a simțit că ține o capodoperă:

„Nu-mi venea să cred cât de perfect era totul la el. Urechile, limba, gingiile, buzele. Nu-mi venea să cred. Ai acele ecografii care îți arată diagramelele de creștere ale copilului din burtică, dar el nu arăta ca nimic din ce am văzusem vreodată în acele ecografii. M-am umplut de uimire și admirație când l-am văzut. Ce avea de făcut era doar să continue să crească. Am rămas fără cuvinte. A fost un sentiment incredibil. E foarte greu de descris.”

Sharran a spus că, deoarece societatea dezumanizează copiii din burtică, copiii pierduți în urma avorturilor spontane și cei avortați nu sunt tratați ca niște copii adevărați:

„Lumea în care trăim a contribuit mult la dezumanizarea copiilor nenăscuți. Industria avortului este foarte activă în acest sens. Dar asta nu afectează doar femeile care fac avorturi, afectează și femeile care și-au pierdut copiii – pentru că lumea ajunge să nu-și privească copiii ca pe niște copii. Așa că atunci când o femeie își pierde bebelușul nenăscut nu poate să-și plângă copilul la fel ca atunci când îl pierde după ce a venit pe lume…”

Sharran a făcut publice fotografiile cu Miran. Fotografiile au devenit virale. Din acest motiv multe vieți au fost salvate. O prietenă nu a mai făcut avort și a ales viața copilului ei. Sharran a postat pe Facebook că o altă femeie a contactat-o pentru a-i spune că și-a anulat programarea la avort după ce a citit un articol despre Miran.

Asta a și fost speranța lui Sharran. În postarea sa despre Miran, ea a declarat:

„Sper că prin intermediul acestor imagini cu băiețelul meu prețios măcar o persoană care se gândește la avort să decidă să-și lase copilul să trăiască.”

Și acest lucru chiar s-a întâmplat.

Sharran știe că viața lui Miran a avut un scop și un sens, indiferent de cât timp a trăit:

„M-am gândit: dacă asta a fost să fie toată viața lui Miran și asta a fost menit să facă, atunci așa să fie.”

Traducere și adaptare de Iuliana Pîrvu, după Kelli, Mom’s photos of ‘perfect’ 14-week miscarried son have saved other babies, Live Action