Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Lansăm Caravana „Sprijin pentru femei însărcinate și mame”. 6 moduri prin care poți să ajuți
9 ianuarie 2021Cum îți alegi medicul ginecolog în perioada sarcinii?
11 ianuarie 2021Lansăm Caravana „Sprijin pentru femei însărcinate și mame”. 6 moduri prin care poți să ajuți
9 ianuarie 2021Cum îți alegi medicul ginecolog în perioada sarcinii?
11 ianuarie 2021NOUTĂȚI
Un coșmar, o criză de sarcină de o lună, un șir de minuni și o tânără curajoasă
de Alexandra Nadane
Mihaela, îți mulțumesc din suflet ca ai fost de acord să postăm rândurile de mai jos! Împreună cu copilul tău nenăscut veți ajuta alte femei în criză de sarcină să aibă grija de copiii lor!
Coșmarul
Acum câteva săptămâni. Ora 00:57. Mihaela îmi scrie pe WhatsApp că a avut un coșmar. A visat că a sunat-o un bărbat. În vis, bărbatul i-a spus ca el este întunericul și ca o vrea la el. Primul instinct a fost să o sune pe mama ei, să ceară ajutor. Însă nu reușea sa vadă ce apare pe telefon, așa că o strigă în vis. Mama vine la ea, îi spune ceva cu mânie, dar nu o ajută. Îl vede pe tatăl ei în dreptul ușii și îl strigă. El o privește, dar nu vine să o salveze. Mihaela se trezește plângând, într-un atac de panică, cu gândul că preferă să se sinucidă decât să își omoare copilul.
Eu dorm și ratez mesajul. Una dintre regulile, greu de făcut dar necesară, este ca, dacă e o criză de sarcină în punctul culminant, trebuie să am mereu telefonul aproape, deschis și cu sunetul tare.
Dimineața văd apelul ratat. E puțin spus că regret că n-am auzit telefonul. În astfel de cazuri, sigur s-a întâmplat ceva și, de cele mai multe ori, nu ceva liniștitor. Când lucrezi în sprijinirea femeilor în criză de sarcină e ca și cum ai lucra la 112 sau la Ambulanță. Trebuie să fii prezent și să intervii în cel mai scurt timp. Nu apuc să regret prea mult lipsa mea de promptitudine, pentru că la 7:55 sună telefonul.
Era Mihaela. Plângea. Seara le spusese părinților ei că e însărcinată. Simțea că vor fi împotriva deciziei ei de a păstra copilul, dar s-a gândit în sinea ei:
„O să le spun. Ce vor putea să-mi facă? Am 26 de ani, am terminat o facultate, un master si am un job. Sunt independentă și mă voi lupta pentru acest copil. Voi merge mai departe indiferent de reacția lor. Mama și-a avortat primul copil la îndemnul părinților. Probabil va înțelege ce e în sufletul meu și mă va susține. Cu tata nu mă înțeleg prea bine, dar voi vedea ce va fi.”
Deși dorința Mihaelei de a păstra copilul era clară și părea că e stăpână pe situație, în dimineața aceea m-a sunat plângând.
Reacția mamei a fost foarte dură. A început să țipe și să zică: „Nu se poate așa ceva! Noi ne-am chinuit să te creștem, așa cum am putut, iar tu ne distrugi viețile? Cum să crești un copil din flori? Trebuie să faci avort orice ar fi! Cum o să crești un copil fără bărbat? Dacă el era lângă tine nu era nici o problemă. Dar el sigur nu te iubește, altfel ar fi rămas cu tine indiferent de părerea părinților lui. Te-ai gândit ce o să spună lumea de la noi din oraș? Cum o să se uite la tine?”.
Ascultând-o pe mama ei, Mihaela a simțit că își pierde echilibrul. Își iubește părinții și se aștepta ca ei să fie primii care îi sar în ajutor. Orice situație e dificilă. Dincolo de toate reproșurile, a simțit din partea lor o ură foarte puternică față de copil și față de situația ei. Într-un moment de furie, mama ei i-a spus: „N-am făcut doar un avort. Am făcut 20 de avorturi după tine. Viața mea a fost distrusă. Nu a fost nimeni cu adevărat lângă mine. N-am avut de ales.”
Mihaela a avut un șoc la auzul acestor vorbe. Era totul prea dureros ca să mai spună ceva. Mama ei a trecut prin multe traume și suferință, însă din păcate tragedia propriilor avorturi și mentalitatea pro-avort formată de-a lungul anilor nu i-au permis să se bucure de faptul că fiica ei are un copil.
Cearta s-a terminat. Părinții au plecat acasă, iar Mihaela a adormit și a avut coșmarul de mai sus, ca reacția a subconștientului la toate cele întâmplate și a gândurilor ce nu ii dădeau pace.
Coșmarul din vis a luat sfârșit, dar problemele din realitate au rămas: cei mai importanți oameni din viața ei o presează să facă avort, iar ea se luptă ca o leoaică pentru puiul ei.
Criza de sarcină de o lună
Cearta cu părinții a fost un episod dintr-o criză de sarcină care durează deja de o lună. În urmă cu o luna jumătate Mihaela a reluat relația cu primul bărbat din viața ei cu care a format un cuplu timp de 2 ani, acesta provenind dintr-o familie bună. S-a bucurat. A avut sentimentul că și-a găsit sufletul pereche, un bărbat care o respectă și o iubește. El i-a propus să se mute împreună in Martie anului 2021 și să aibă 5 copii împreună. Spunea că vrea o relație asumată, pe termen lung.
Pe la începutul lunii decembrie, Mihaela trecea des de la o stare emoțională la alta. Silviu, bărbatul cu care era, a început să facă glume: „Oare ești însărcinată?”, „Dar cum ar fi să fii însărcinată?”, „Cum ar fi să avem un copil?”. A dus-o cu tachinările vreo săptămână, după care i-a zis: „Hai să luăm un test să vedem.” Ea i-a răspuns: „Sigur nu este dar hai sa îl facem.”
Mihaela a făcut un test. L-a făcut și pe al doilea. Pentru prima dată în viața ei, e mamă! Ce poate fi mai frumos pentru o femeie, mai ales că a aflat acest lucru cu 3 zile înainte de ziua ei de naștere? El a zis: „Wow. Vom avea un copil. Se va naște în zodia Leu ca mine. Ce nume punem copilului? Indiferent ce alegi să faci, relația merge înainte.”
Peste câteva zile însă, sentimentele lui s-au schimbat: „Mihaela, îmi pare rău! Nu putem să avem un copil. Nu suntem pregătiți pentru asta. Mama a făcut 15 avorturi. Nu te panica. Vei depăși momentul, voi avea grija de tine. Vom face un copil anul viitor când vom fi deja mutați împreună. Ce o sa zică mama? Primul lucru pe care mi l-a zis când a auzit că sunt cu tine a fost să nu te las însărcinată! Cum să mă duc acum să-i zic că voi fi tată? (N.n. era deja, din momentul concepției, de fapt) Nu se poate. Uite, vine ziua ta. Știi ce, o să-ți fac cadou o programare și banii necesari pentru avort”.
Mihaela se uita la Silviu și se gândea că e ireal ce trăiește. Omul care zicea că o iubește și vrea o relație pe termen lung, brusc dă bir cu fugiții. Și nu doar că dă bir cu fugiții, dar îi oferă o programare la avort de ziua ei „din dragoste”. După ce că nu-și asumă, nici pe ea nu o lasă să se bucure de copil. Cu toate acestea, Mihaela este o femeie ambițioasă și curajoasă. Nu-și pierde cumpătul. Se uită la el și zice:
„Cum poți sa îmi spui așa ceva? Așa mă iubești tu pe mine? Mă pui să omor copilul nostru de ziua mea? Așa mă respecți tu pe mine, călcând în picioare sentimentele și existența mea? Nu-ți dai seama că avortul o să mă distrugă pe mine ca femeie, că nu voi mai fi la fel după? Ce fac dacă mă apucă depresia? Ce fac dacă nu mai pot să am alți copii? Cine îmi alină mie durerea pierderii copilului meu? Știi ceva? Bărbații vin și pleacă. Un copil oferă dragoste necondiționată. Dacă vrei să pleci, pleacă, dar nu mă obliga să renunț la copil pentru tine, că asta e o prostie.”
Silviu a plecat. Frica de responsabilitate, frica de ce o să zică mama lui au fost mai puternice decât ceea ce părea și numea dragostea pentru Mihaela.
Când a rămas singură, pe Mihaela a apucat-o disperarea. Știți cum sunt femeile puternice. Par stană de piatră la exterior, dar asta nu înseamnă că undeva în sufletul lor nu simt frica, durerea sau dezamăgirea în momentele grele. S-a tot gândit ce să facă. Poate că avortul l-ar fi adus înapoi pe Silviu și totul ar fi fost ca înainte, dar cum să îi ia viața copilului ei pentru că un bărbat o șantajează cu asta?
Multe gânduri se perindau prin mintea Mihaelei. Trecea de la bucurie la incertitudine, de la imaginea copilului pe care îl va strânge în brațe la gândul că va fi absolut singură. Însă ea de la început a fost hotărâtă să păstreze sarcina și avortul nu a fost niciodată o soluție. A simțit că îl iubește din primul moment.
Șirul de minuni
Într-o dimineață s-a trezit și a zis: „Dumnezeu m-a ajutat de multe ori în viață. O să merg la biserică să vorbesc cu un preot.”
Biserica la care a mers era deschisă. Ajungând acolo își repeta încontinuu „Doamne da-mi un semn și spune-mi ce să fac”.
Preotul spovedea.
Când Mihaela i-a povestit prin ce trece, preotul a ascultat-o și a încurajat-o mult să meargă mai departe în mod firesc, sa ocrotească viața din pântecele ei pentru ca unde Dumnezeu a pus viața nimeni nu are dreptul sa intervină. „Dumnezeu ți-a dat copilul. Tot Dumnezeu îți va da și cu ce să îl crești. Nu îți face griji, draga mea!”
La finalul discuției i-a făcut cunoștință cu o doamnă, Mihaela care trăia o dramă cumplită din cauza faptului că nu are copii. I-a povestit că este avocată și în fiecare seară suferă la acest gând. I-a zis „Tu nu conștientizezi ce dar minunat a pus Dumnezeu în pântecele tău”.
Doamna Mihaela a susținut-o mult pe tânăra mămică în zilele care au urmat. Au vorbit în fiecare zi la telefon, s-au întâlnit. Pentru ea a contat enorm. Era cineva acolo care să o asculte și să o sprijine.
Într-o zi doamna Mihaela a găsit din întâmplare site-ul Centrului Sf. Elena și i-a trimis linkul, încurajându-o să ceară ajutor.
O tânără curajoasă
Așa am cunoscut-o pe Mihaela, tânăra însărcinată, iar în prezent continuăm să-i fim alături. Sprijinul primit i-a dat curaj să continue discuția cu părinții ei. Aseară, printre alte lucruri, le-a scris și aceste rânduri:
„Eu am terminat o facultate și un master în care am învățat despre dezvoltarea copilului de când este în burtica mamei și până la maturitate. Știu că cel mai important va fi să creez o relație armonioasă cu el și să mă ocup de dezvoltarea lui. Am iubit dintotdeauna copiii, iar pe al meu îl iubesc de când am aflat că sunt însărcinată. Sunt dispusă sa muncesc până la epuizare și sunt mai motivată ca oricând să îmi îndeplinesc rolul de mamă mai bine ca oricine. Toți care mă îndemnați acum să fac avort, după naștere nu o să mai puteți de dragul lui. Sunt sigură că puiul meu mă va iubi și mă va respecta de două ori mai mult, știind că toți oamenii dragi mie mi-au zis să nu-l nasc.”
Mihaela a atașat și ecografia copilului la mesajul lung pe care l-a scris. Gândurile ei i-au emoționat pe părinți. Mama ei i-a spus plângând: „Fata mea, te iubesc! Mă bucur că până la urmă tu vei avea ceea ce mie mi-a lipsit în momentele grele: curajul de a fi mamă până la capăt”.
Gândurile Mihaelei la finalul acestei mărturii
„Cel mai ciudat și neașteptat lucru a fost ca oameni dragi care mă așteptăm sa fie lângă mine inițial nu au fost, iar Dumnezeu a avut grijă să îmi trimită oameni străini care m-au susținut necondiționat.
Sfatul meu: Indiferent cât de greu îți va fi, nu îți pierde speranța și încrederea in Dumnezeu. Este tot ce ai pe lumea asta de fapt. Și mai cred ca momentul când îți vei tine copilul în brațe va fi înălțător. Te vei îndrăgosti iremediabil și viața ta va capătă sens. O minune cu chip de om❤️. Roagă-te la Maica Domnului. Ea L-a născut pe Cel ce stă pe tronul Cerului într-o iesle și nu și-a făcut griji gândindu-se cu ce îl va crește.”
Ai trecut printr-o criză de sarcină? Mărturia ta poate salva vieți. În perioada următoare ne propunem să tipărim o nouă carte cu mărturii despre criză de sarcină. Trimite mărturia ta la 101marturii@gmail.com.