Patti: „După două avorturi și legarea trompelor, eram la pământ. Știu că avortul nu te face mai puternică”

Patti a crezut că avortul o va face mai puternică și îi va rezolva problemele. În realitate, avortul i-a afectat întreaga viață: a făcut o depresie severă, a ajuns la alcoolism, s-a disprețuit pe sine atât de mult încât a ajuns să creadă că nu merită să mai aibă copii și chiar a încercat să se sinucidă.
Patti a scris cu mult curaj despre lucrurile dureroase pe care le-a trăit, cu speranța că va inspira alte femei să urmeze un drum diferit: să aleagă viața.

Ești însărcinată? Suntem alături de tine. Oferim servicii gratuite de consiliere psihologică, asistență socială și sprijin material pentru femeile în criză de sarcină. Sună la 0800.070.013.

În calitate de activistă pro-viață, am văzut femei tinere care intrau în clinicele de avort și am plâns, știind că atunci când vor ieși ele nu vor mai fi aceleași. Poate nu se întâmplă imediat, dar inevitabil apare o schimbare. Pe măsură ce crește golul lăsat în inimă de copilul pierdut pentru totdeauna, sufletul se întunecă și speranța începe să se evapore.

De unde știu? Am trecut prin asta. De două ori. La scurtă vreme după decizia Roe v. Wade, care dădea mână liberă la avorturi, am făcut primul avort. Eram o feministă de stânga înrăită, preocupată de carieră. Am crezut retorica mincinoasă care spune despre avort că este o sursă de putere – puterea de a alege ce se întâmplă cu propriul meu corp.

În ceea ce numesc acum „cele mai întunecate zile din viața mea” (după avort), am făcut alegeri foarte proaste… multe dintre ele alimentate de „cel mai bun prieten”, alcoolul. Beția a fost modul prin care am încercat să-mi maschez toate emoțiile, în special vina și rușinea simțite după avorturile făcute.

Toate acestea au condus atunci la multe pierderi: relații (inclusiv două căsătorii), respectul familiei, al prietenilor mei și o carieră de succes în guvern. Dar cea mai grea a fost pierderea fertilității. Dintre toate, aceasta a fost cea care a avut cel mai mare impact asupra mea.

Gândiți-vă că, la 30 de ani, am convins un medic să-mi lege trompele uterine. M-am mințit spunând că nu vreau să am copii, dar adevărul era că am simțit că nu merit să am niciun copil. Vina și rușinea că mi-am ucis cei doi copii prețioși m-au făcut să renunț la fertilitate.

Am ajuns o femeie lipsită de sens, alcoolică și stearpă – pentru că am crezut că avortul mă va face mai puternică.

În cele din urmă, am atins chiar și pragul cel mai de jos, al sinuciderii, și am ajuns într-un spital de boli mentale. Când am intrat acolo, psihiatrul m-a întrebat de ce vreau să mor și, pentru prima dată după decenii, am spus adevărul. Eram deja moartă pe dinăuntru și voiam să termin cu totul. Prin terapie și dezalcoolizare, mintea mea a început să se limpezească, dar mă simțeam încă pustie și așa am rămas mulți ani… chiar dacă am continuat terapia și nu am mai băut.

Abia când am început să merg la biserică și am auzit o femeie vorbind despre modul în care avortul i-a afectat viața, am reușit să înțeleg ce mi se întâmplă. Încă mai purtam regretul și rușinea avorturilor mele, jeleam moartea bebelușilor mei și pierderea fertilității.

Am participat la un retreat și, după mult timp, am putut să conștientizez ceea ce făcusem și să înțeleg în sfârșit de ce mi-am sabotat atât de mult viața, de ce inima mea era sfâșiată. După aceea m-am simțit din nou aproape întreagă. Bucățile inimii mele au fost puse iar împreună prin recunoașterea faptului că bebelușii mei au existat și prin primirea lor în viața mea, dar avorturile făcute încă mă bântuie și probabil așa va fi mereu. De asemenea, am ales să văd legarea trompelor uterine ca pe o binecuvântare datorită fiului pe care l-am adoptat după aceasta. Însă gândul că nu voi mai putea avea niciodată experiența purtării unui copil în pântece și a nașterii lui mă doare și acum.

Nu pot da timpul înapoi. Tot ce pot face este să vorbesc și să fac cunoscut un lucru foarte clar: avortul nu face nici pe departe o femeie mai puternică. Din contră, avortul o face mai slabă! Avortul îți ia puterea interioară și o înlocuiește cu ani de vinovăție, de rușine, de dezgust față de sine. De aceea vreau să previn ca și alții să treacă prin așa ceva.

Patti J. Smith este director asistent al Ministerului vindecării Speranța lui Rachel și coordonator regional al Asociației ACTheals

Adaptare după Patti J. Smith, After two abortions and a tubal ligation, I hit rock bottom. I know abortion isn’t empowering, Live Action